Balonarea abdominală la câini

Cuciureanu IulianAug 9, '196 comments

Balonarea canină sau dilatația gastrică și volvulus (GDV) reprezintă o afecțiune fatală pentru câini, în special pentru cei de rasă mare, precum Dogul German și Pudeli. Un studiu publicat în Veterinary Surgery în 1996 a estimat faptul că 40.000 până la 60.000 de câini în Statele Unite sunt afectați de GDV în fiecare an, cu o rată a mortalității de până la 33%.

Acumularea gazelor în abdomen este cunoscută sub numele de umflare sau dilatație. Acumularea de gaze uneori determină rotirea sau răsucirea stomacului în jurul axei sale; acest lucru este denumit torsiune sau volvulus. Umflarea poate să apară singură sau ca un precursor al torsiunii. În acest articol, pentru a simplifica termenii, balonarea și GDV sunt utilizați interschimbabil.

Ambele condiții pot pune viața câinelui în pericol, deși adesea durează mai mult timp ca o dilatație gastrică simplă, fără apariția volvulusului să devină critică. Balonarea abdominală, fără torsiune poate persista câteva minute până la ore, chiar și zile în situații cronice, fără a deveni periculoase pentru viața animalului. Dar împreună cu apariția torsiunii gastrice, starea câinelui se poate agrava, ajungând la stare de șoc rapid, chiar și în câteva minute.

Un câine poate suferi un șoc din cauza balonării gastrice, deoarece stomacul se extinde, exercitând presiuni asupra mai multor artere și venele mari. Sângele nu mai circulă prin organism atît de repede cât ar trebui. În plus, aportul de sânge se sistează la nivelul stomacal, ceea ce poate determina moartea țesutului, în timp ce produsele toxice se acumulează.

În timp ce unele cazuri mai puțin acute de balonare abdominală se pot rezolva de la sine, adesea este nevoie de un medic veterinar cu experiență pentru a ști cât de gravă este problema și dacă este necesară o intervenție chirurgicală pentru a salva viața câinelui.

Balonarea abdominală a câinelui este înspăimântătore

Diferite studii au estimat rata mortalității pentru câinii care au experimentat un episod de GDV, iar în timp ce rezultatele au variat, toate au fost înfricoșător de mari - de la aproximativ 18% la mai mult de 30%. Cu toate acestea, procentul a fost mult mai mare.

În ultimele două decenii, veterinarii au redus în mod vizibil rata de fatalitate postoperatorie în cazul dilatării gastrice-volvulus, de la mai mult de 50% la mai putin de 20 %, prin utilizarea terapiei âmbunatățite pentru soc, agenți anestezici mai siguri, precum și tehnici chirurgicale mai bune,.

În multe cazuri acute de GDV, chirurgia este singura opțiune pentru a salva viața animalului. În plus față de repoziționarea anatomică a stomacului, acesta poate fi, de asemenea, "fixat" la peretele abdominal printr-o procedură numită gastropexie. Câinii care au fost operați de gastropexie pot prezenta din nou dilatația gastrică, însă este imposibil ca stomacul să se mai rotească, ca în cazul volvulusului sau în torsiunii gastrice.

Ce cauzează balonarea abdominală la câini?

Teorii despre factorii cauzali ai GDV abundă, inclusiv aspecte legate de anatomie, mediu și îngrijirea animalului. Cercetările de la Universitatea Purdue, efectuate în special în ultimii 10 ani, au arătat faptul că există anumiți factori și practici care par să favorizeze apariția GDV. Unii stăpâni fac toate lucrurile "greșite", iar câinii lor nu experimentează această afecțiune, în timp ce alți proprietari fac tot ceea ce credem că sunt lucruri "corecte", însă câinii lor sunt diagnosticați cu dilatație gastrică.
Factorul de risc cel mai recunoscut și acceptat este considerentul anatomic – predispuși sunt câinii de talie mare. Văzuți din lateral, acești câini au cavitea toracică semnificativ mai lungă (de la coloana vertebrală până la stern), comparativ cu lățimea cavității toracice privită din față.
Această formă a corpului poate crește riscul de apoplexie datorită schimbării relației dintre esofag și stomac. La câinii cu abdomen mai adânc, întinderea ligamentelor gastrice în timp poate permite ca stomacul să coboare în raport cu esofagul, mărind astfel unghiul gastroesofagian și acest lucru poate predispune la balonare.

Însă această afecțiune nu apare exclusiv la rasele de câini de talie mare, afecțiunea putând apărea și la câinii de talie mai mică. afecțiunea poate apare la Teckel, Yorkshire Terrier și alți terrieri. Ea subliniază faptul că toți stăpânii câinilor ar trebui să fie familiarizați cu semnele balonării abdominale și să fie gata să se prezinte cu câinele la medicul veterinar dacă sunt prezente oricare dintre simptome.

Probabilitatea incidenței afecțiunii pare să crească odată cu vârsta. Există o creștere cu 20% a riscului pentru fiecare an în plus al animalului. Acest lucru poate fi legat de slăbiciunea crescută în timp, a ligamentelor care susțin stomacul în poziția lui anatomică.
Un alt factor cheie de risc este acela genetic, dacă există o rudă apropiată care a fost diagnosticată cu GDV. Potrivit unui studiu Purdue care s-a axat pe factorii de risc ai GDV, există o creștere de 63% a riscului, asociată cu apariția afecțiunii la o rudă de gradul întâi (frate, părinte sau descendenți).
Personalitatea și stresul par să joace un rol important în apariția afecțiunii. Cercetările efectuate de Dr. Glickman au descoperit faptul că riscul de GDV a crescut cu 257% în cazul câinilor fricoși, față de câinii care nu sunt fricoși. Câinii descriși ca având o personalitate fericită au fost diagnosticați mai puțin frecvent cu dilatație gastrică decât ceilalți câini. Aceste constatari par să fie consecvente de la un studiu la altul, adaugă Dr. Glickman.

Câinii care mănâncă rapid și celor cărora li se administrează doar o masă mare pe zi au o susceptibilitate crescută la GDV decât alți câini. Cercetarea Purdue a constatat în faptul că "atât pentru câinii mari, cât și pentru câinii de rasă foarte mare, riscul de GDV a fost cel mai ridicat pentru câinii alimentați cu un volum mai mare de alimente o dată pe zi".

Ingredientele dietei unui câine par să contribuie și ele la incidența afecțiunii. Într-un studiu, Purdue a examinat dietele a peste 300 de câini, dintre care 106 au prezentat balonare abdominală. Acest studiu a demostrat faptul că animalele alimentațe cu hrană uscată și care au inclus o sursă de grăsime în primele patru ingrediente au avut cu 170% mai multe șanse să se baloneze decât câinii care au fost hrăniți cu alimente fără grăsimi în primele patru ingredient ale hranei. În plus, riscul de GDV a crescut cu 320 % la câinii alimentați cu alimente uscate care conțineau acid citric și au fost umezite înainte de a fi hrănite. Pe de altă parte, o masă preparată din carne, care a inclus oase printre primele patru ingrediente, a redus riscul cu 53%.

Un alt studiu al Universității Purdue a constatat faptul că adăugarea de "alimente gătite, adăugate în dieta câinilor mari și foarte mari a fost asociată cu un risc scăzut de GDV cu 59%, în timp ce includerea alimentelor conservate a fost asociată cu un risc scăzut de 28%". Legătura dintre incidența afecțiunii și hrănirea cu preparate de la domiciliu, fie ele gătite sau crude, nu a fost cercetată în mod oficial.

Adesea se recomandă limitarea exercițiilor fizice și a ingestiei apei înainte și după masă, pentru a scădea riscul de apoplexie. Cu toate acestea, într-unul din studiile Purdue, în timp ce exercițiul fizic sau consumul excesiv de apă în timpul mesei păreau inițial să afecteze probabilitatea apariției GDV, atunci când au fost luați în considerare alți factori, cum ar fi o rudă apropiată cu o istorie a GDV, acești factori nu mai erau asociați unui risc crescut de balonare.
Sau, mai simplu spus, "nu pare să existe niciun avantaj în ceea ce privește limitarea aportului de apă sau a exercițiilor fizice înainte sau după masă", spune dr. Glickman.

Prevenirea balonării câinilor

Deoarece teoriile și cercetările privind factorii cauzali ai balonării nu sunt întotdeauna în acord, modalitățile de a preveni GDV pot intra în conflict. Un lucru cu care toată lumea poate să fie de acord este faptul că hrănirea animalelor în cantități mai mici de câteva ori pe zi este cea mai bună opțiune pentru reducerea riscului.

Una dintre recomandările de top pentru reducerea apariției GDV, în urma cercetărilor Purdue este aceea de a nu crește un câine care are o rudă de gradul întâi diagnosticat cu dilatație gastrică. Rezultatele studiilor sugerează faptul că incidența GDV ar putea fi redusă cu aproximativ 60 %, si ar putea fi cu 14 % mai putine cazuri în populație, în cazul în care astfel de sfaturi ar fi urmate.
În plus, Glickman spune că recomandă efectuarea gastropexiei profilactice pentru câini " care sunt predispuși la această afecțiune, precum Dogul German. De asemenea, nu se recomandă această intervenție chirurgicală dacă animalele nu au fost sterilizate sau vor fi castrate în același timp. "
În timp ce gastropexia nu a fost evaluată în ceea ce privește capacitatea sa de a preveni apariția GDV prima dată, cercetările au arătat faptul că doar 5 % dintre câinii dioagnosticați cu GDV vor avea o reacție repetată, în timp ce până la 80 % dintre câinii ale căror stomacuri sunt pur și simplu repoziționate se confruntă cu o reapariție.

Simptomele balonării la câini:

-Vărsături neproductive
- Suferință aparentă
- Distensie abdominală, care poate sau nu poate fi vizibilă
- Neliniște
- Salivație / salivație excesivă
- Gâfâială
- Stomacul câinelui se simte întins la atingere, ca o tobă
- Câinele se întoarce repetat pentru a se uita la flanc / abdomen
- Proprietarul simte că ceva nu este corect!

Rase de câini cu grad risicat de risc

Într-un studiu efectuat de Universitatea Purdue asupra înregistrărilor din 12 spitale veterinare, cercetătorii au descoperit faptul că animalele de rasă pură aveau de 2,5 ori mai multe șanse de a dezvolta GDV decât câinii de rasă mixtă. Acest lucru, împreună cu cercetările ulterioare, au catalogat următoarele rase care sunt expuse unui risc mai mare pentru dezvoltarea GDV:

Airedale Terrier
Akita *
Basset Hound
Copoi*
Borzoi
Boxer
* Rasă inclusă în cel puțin unul din studiile Purdue.